Biserica Philadelphia pierde un Pastor, un Om, un Mentor, un Tata spiritual, un Prieten. De azi suntem mult mai saraci si totusi imbogatiti de slujirea si sacrificiul de-o viata acestui om al lui Dumnezeu.

In anul 1995 la o conferinta pastorala in Chicago s-a apropiat de mine un pastor cu o voce si o figura blajine si mi-a zis “Vreau sa-ti dau o carte”. Am primit cartea cu bucurie, intrebandu-ma totodata “Cum m-a gasit acest frate tocmai pe mine ca sa-mi dea cartea, un necunoscut printre atatia pastori prezenti la conferinta. Sase ani mai tarziu cand am devenit pastorul Bisericii Philadelphia acel om a avut un rol instrumental in implinirea voii lui Dumnezeu in viata mea. Era episcopul George W. Galis, pastor fondator al Bisericii Philadelphia. Dupa zece ani de slujire comuna as putea sa spun multe despre acest pioner al credintei si al bisericilor penticostale in diaspora, dar am ales sa exprim in cinci ganduri imaginea mea despre dansul.

Daca as putea sa pictez un portret al acestui titan al credintei l-as intitula: “Omul cu Cinci Iubiri”.

Evident, prima lui iubire a fost Dumnezeu. Indragostit de Dumnezeu, a pus totul in slujba lui si a facut din din cunoasterea lui Dumnezeu tinta cautarilor lui. Episcopul George W. Galis a fost un rob loial si umil al Marelui Stapan.

Pastorul Galis si-a iubit familia cu o dragoste agape. Destinul lui s-a intersectat mereu cu suferinta, iar in mijlocul suferintei a stralucit aurul curat al iubirii sale pentru familia lui, sotie si copii.

A treia iubire a fost iubirea pentru biserica. Dupa plecarea sotiei in prezenta Domnului, pastorul Galis a ramas cununat cu Biserica Philadelphia printr-un legamant nescris al devotamentului si sacrificiului. Toate bucuriile si durerile bisericii au rezonat profund in inima lui, fiind bucuriile si durerile lui. Sentimentele lui pentru biserica au fost similare cu cele ale lui Pavel “caci chiar daca ati avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi n-aveti mai multi parinti (tati); pentru ca eu v-am nascut in Hristos Isus prin evanghelie” (1 Cor. 4:15).

A patra iubire a fost iubirea de carte. Fara o educatie formala, pastorul Galis s-a indragostit de carti inca de tanar. A investit imens in literatura crestina si teologica astfel ca a acumulat un volum impresionant de carti, biblioteca dansului fiind probabil mai numeroasa decat a oricarui alt pastor roman. Una din placerile vietii lui era sa binecuvinteze cu carti pastori si laici deopotriva. Cititul a devenit un modus vivendi in universul lui.

In final, a cincea iubire a acestui om al lui Dumnezeu a fost cea pentru lideri tineri. A devenit un tata spiritual pentru asa de multi. Un deschizator de usi, un titan al incurajarii, un tata devotat fiilor lui spirituali si un pastor pentru pastori. Probabil ca atunci cand am devenit pastorul Bisericii Philadelphia la 31 de ani, n-as fi facut fata daca nu era acest barbat extrarodinar langa mine.

Repet, daca as putea sa pictez un portret al acestui titan al credintei l-as intitula: “Omul cu Cinci Iubiri”.

Dar cum s-a dus sa fie cu Cel pe care l-a slujit! Deja ne este asa de dor de George W. Galis!

Dumnezeu a venit la cules si a adunat de pe ogorul harului sau roada cea mai pregatita, cea mai frumoasa, cea mai coapta, pe Tata George. In toamna asta, George n-a fost secerat de moarte, ci a fost cules de mana Stapanului sau, atat de tare ca tine universul, si atat de moale ca s-a lasat strapunsa la cruce. N-au venit solii mortii sa-l duca intr-un necunoscut abismal, ci au venit ingerii lui Dumnezeu sa-l promoveze in glorie.

George nu s-a ofilit ca o floare in gradina Domnului, n-a fost un copac desfrunzit inainte de vreme, lumina si cadura lui nu s-au imputinat, ci parca cu cat suferea mai mult cu atat stralucea mai mult. George a fost pomul de langa gard in care poame scumpe ard. N-a fost cel mai falnic, ci cel mai roditor. Batut mereu de furtuni si de trecatori, a produs mereu mai multe roade. N-a tinut doar umbra pamantului, n-a umbrit pe altii, ci a rodit mereu mai gustoase si dulci roade.

A venit vremea secerisului si Stapinul a venit l-a cules. A adunat roada cea mai coapta iar pe noi ne-a lasat sa ne coacem. Plecand de la noi, George ne-a lasat mai saraci, mai singuri, mai tristi, mai melancolici, dar a imbogatit si imbucurat cerul. Acum in hambarul paradisului divin roada lui straluceste.

A venit toamna. Au venit ploile. Ploi de de lacrimi si durere pentru ca a plecat George. A plecat intr-o lume mai buna si ne-a lasat intr-o lume mai rea. A venit intr-o vara si s-a dus intr-o toamna asa cum sade bine unei roade coapte. Ne-a iubit asa de mult si ar fi vrut sa ramana cu noi dar chemarea de dincolo a fost irezistibila. A ramas un gol si nu stim cu ce sa-l umplem, decat cu cresterea si coacerea noastra.

In toamna asta sunt mai trist ca niciodata ca nu-l mai am pe George. De Ziua Multumirii sunt multumitor si bucuros ca l-am cunoscut pe George. Asa se naste dorul. Inima mea este fulgerata de dor. Si pana cand i-l voi vedea din nou voi arde de dor caci lacrimile dor.

S-a nascut intr-o vara si a plecat intr-o toamna. Nu-l voi uita niciodata. De-abia a plecat si mi-e asa de Dor de George.

“Un Om cu Cinci Iubiri” by Florin Cimpean

“Mi-e dor de George” by Florin Cimpean

RTN CHICAGO ARTICLE

Mi-am imaginat zilele acestea cum ar suna blogurile Craciunului original. Am pornit deci intr-o calatorie imaginara. M-am gandit prima data la Blogul Pastorilor care relateaza despre aparitia ingerilor cantareti in miez de noapte vestind nasterea Mantuitorului. Imediat comentatori isi dau cu parerea. “Acest lucru este imposibil!” spune unul. “Ingerii nu mai intervin in istorie” spune altul. “A fost o halucinatie a ciobanilor”, striga cineva. “Probabil, ca a fost un OZN” schiteaza unul mai sotru. “Ciobanii nu stiu nimic, n-au scoala” emite altul. “Nici credibilitate!” spune celalalt. “Dar noi am vazut cu ochii nostril” argumenteaza pastorii. “Voi n-ati vazut bine” striga detractorii. “Noi stateam de straja” reafirma pastorii. “I-am prins, astia sunt cu “strajerii!”” reverbereaza altul. Si polemica curge furtunos. Oamenii sunt din ce in ce mai agitati si divizati si uita ca totul a inceput de la un Prunc intr-o iesle care este neglijat si uitat pe paginile istoriei biblice.

Am schimbat pagina si in imaginatia mea m-am dus la Blogul Magilor. ‘Noi am vazut steaua si-am venit din rasarit sa aducem daruri Regelui” declara magii. “Sunt prea multe stele” spune cineva. “Istoria voastra nu e credibila, veniti din alta cultura”, spune un patriot. “E clar, sunteti unsi cu toate alifiile dupa atata smirna si tamaie” spune altul. “Trebuie sa faceti lumina: ati fost trei sau patru?” tuna cineva. “Voi nu aveti credibilitate pentru ca ati cooperat cu Irod” striga unul foarte hotarat. “Acestea sunt daruri pentru un rege?” geme unul dispretuitor. “Nu sunteti spirituali, aveti prea multe podoabe” conchide un legalist. “Sunteti doar barbati, unde-i vocea femeilor?” spune o femeie. “Noi nu credem in magi, ei fac magie” tipa un pesimist. “Sunt doar carismatici” confirma unul care le stie pe toate. Si incet bucuria magilor se transforma in amaraciune si confidenta lor in indoiala, iar pasiunea lor pentru rege este consumata pentru a pregati replici robuste. Si toti au uitat de Pruncul care deja imigra de-acum in Egypt.

Merg mai departe. Mai am putin timp si vreau sa vad blogul Mariei si a lui Iosif. Sare in ochi marturia Mariei: “Insarcinata de la Duhul Sfant” spune ea. “O minune divina”, continua Iosif. Apoi avalansa comentariilor.”E scandal!” tipa un scandalagiu. “O poveste cusuta cu ata alba” denunta cineva. “Cea mai creativa poveste” opineaza un literat. “Eu stiu exact ce s-a intamplat si la momentul oportun voi dezvalui totul” spune un anonim. “Noi nu credem ca minunile sunt posibile, suntem cesationisti” spune unul cu vocabular teologic. “Va excludem din Betleem” tuna unul cu autoritate. Comentariu dupa comentariu, ipoteza dupa ipoteza, acuzatii dupa acuzatii, scandal dupa scandal. Iti trebuie timp si energie pentru a citi fiecare cuvant si a da replica cuvenita. Oamenii sunt atat de concetrati pe conflict ca s-a facut dimineata, apoi seara, a trecut un an. Si in timp ce toti se agita si polemizeaza, Pruncul a crescut in statura si intelepciune si a inceput sa proclame: “Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape”.

B(g)loburi de Craciun: iata inca o data tragedia noastra. In loc sa fim uniti de Craciun in jurul Pruncului suntem divizati de conflicte puerile. In loc sa vorbim cu pasiune despre Mantuitor, vorbim cu patima unii despre altii. Ne consumam energia, timpul si pasiunea pe b(g)loguri, si uitam de Globul pamantesc supra-aglomerat cu oameni care n-au auzit niciodata despre Isus.

Gata cu blogurile! La acest Craciun o sa deschid singurul blog care comunica simplu si profund esenta sarbatorii: “fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu “globul”, incat a dat pe singurul lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Sarbatori Fericite

De doua mii de ani crestini cinta. Au cintat psalmii lamentatiilor, psalmii bucuriei, doinele pribegiei, baladele exilului. Au cintat incantatiile gregoriene, au cintat acapela si cu instrumente. Au cintat impreuna cu Beethoven, Mozart, Bach si Handel. Au cintat imnuri si au cintat genuri poulare, gospel si chiar rock, genuri clasice si genuri moderne.

Au cintat prin pustiurile Palestinei, pe ruinele Greciei, pe colinele Romei, pe drumurile Etiopiei si pe fiordurile scandinave. Au cintat in desertul Arabiei si in friguroasa Siberie, in Africa exotica si in Asia misterioasa, in junglele planetei si in metropolele moderne ale civilizatiei.

Au cintat pe colinele Dobrogei si in ceata densa a Scotiei.

Au cintat crestini in libertate si in inchisoare. In catacombe si in arenele romane. Au cintat arzind pe rug si devorati de fiarele salbatice. Au cintat crestinii saraci si bogati, liberi si sclavi, albi si colorati, rastigniti si decapitate.

Au cintat cretini la Jilava, la Aiud si Gherla, inchisori in care Moldoveanu a scris sute de cintece.

Cintam si suntem bucurosi nu pentru ca noi nu am avea probleme, ca nu ne-ar afecta criza, nu pentru ca nu am suferi in aceasta lume, nici pentru ca suntem naivi.

Cintam deoarece precum Maria am crezut si noi revelatia Lui Dumnezeu. Noi credem ca El este Cine a Spus ca este.

Cintam pentru ca El ne-a adus satisfactie si implinire. Avem exemplul lui Zaharia, un batrin plin de bucurie si satisfactie. A lui Simeon si a Anei. El ne-a adus bucurie. A luminat cerul existentei noastre. Ne inspira cu persoana lui, cu dragostea lui . Ne motiveaza cu sacrificiul lui.

Cintam pentru ca EL ESTE SINGURUL CARE MERITA CINTAREA NOASTRA.

El este sursa muzicii. Muzica a fost creata pentru EL.

Noi cintam deoarece Pruncul nascut in iesle este:

Fiul lui Dumnezeu,

Mintuitorul Pacatosilor

Punctul Central al Civilizatiei

Fara paralela

Fara precedent

Fara successor

Cheia Cunoasterii

Izvorul Intelecpciunii

Sursa Bunatatii

Intruchiparea Iubirii

Invincibil si Irezistibil.

Nelimitat in har

Si Inepuizabil in Dragoste.

El este:

Regele Evreilor,

Regele Neamurilor,

Regele Veacurilor,

Regele Cerurilor.

Regele Regilor.

Domnul Domnilor

Domnul Gloriei

De aceea cintam noi.

Si cind cintam lucruri marete se intimpla:

In anul 2004 de Craciun a lovit pe neasteptate cel mai napraznic Tsunami. In Indonezia intr-un oras mic, cresitinilor nu li s-a permis sa sarbatoreasca Craciunul si sa cinte in oras.

Au fost scosi din oras. Ei s-au dus la marginea orasului pe un deal si au sarbatorit Craciunul. Au cintat si au cintat cu bucurie.

In timp ce ei cintau a venit tsunami si a sters orasul de pe fata pamintului.

Singurii supravietuitori: un grup de oameni pe un deal ce cintau colinzi. Colinzile bucuriei celui nascut in iesle.

Poate astepti si tu o minune… Nu vrei sa cinti si tu?

Doresc sa impartasesc cu voi relatarile impresionante ale misionarei Daniela Caidas, care a plecat in India anul trecut in Noimbrie trimisa de Biserica Philadelphia. Este un proiect la care va invitam sa participati prin rugaciune si suport.

Acum cuvintele Danielei:

Am trait o frantura din “zilele din urma.”

Dupa o calatorie de 9 zile in Orissa iata-ma din nou acasa in Patna.
Inainte sa plec acolo, am auzit multe si am citit multe despre cei persecutati,
incercand sa-mi imaginez ce sa intamplat acolo, dar vizitandu-i mi-am dat seama
ca nu-mi puteam imagina,nici pe departe adevarul.

Prin harul Domnului am avut calauza, pe pastorul S.D. El este unul
dintre cei care si-a pierdut casa,si tot ce avea,in afara de nadejde si credinta.
Desi are 3 copii, si a pus viata in joc conducandu-ne prin locurile
nepermise celor straini, locuri pazite de armata guvernului, unde trebuia
sa avem permis special,pe care nu ni l-ar fi dat nimeni.

Astfel am vizitat patru campusuri in patru sate diferite imprastiate in jungla,
si un orfelinat in Gajapati-Kandamal
Am vazut satele distruse…locuri unde au fost omoriti cei care cred in
Domnul nostru Isus, si care nu au renuntat la El.

Cele patru sate fiind : Mandakia, Gadaguda, Rudangia, K.Nuagaon, Balliguda (in total 205 familii).

In primul campus au fost 115 familii. Inainte de a ajunge la ei le vizitasem satul,
care era total distrus.Eram marcati de furia cu care au putut hindusii sa distruga totul
si gandul ca trebuia sa le vorbim acestor frati pe mine ma punea in mare
incurcatura:

Ce puteam noi sa le spunem….noi aveam de toate…ei nu mai
aveau nimic…Traiau in corturi de armata,paziti de armata, dormeau
pe rogojini,si aveau doar, cateva lucruri prin preajma…

Si totusi Dumnezeu in maretia Lui ne foloseste unii pentru altii.
Ne au primit cu mare bucurie ,si tare s-au mirat cand au auzit de unde venim.
Ne uitam mirati si cu compasiune la ei incercand sa trecem dincolo
de politete si zambete si sa intelegem disperarea lor,dar nu am gasit asa ceva.
Erau resemnati in ceea ce li s-a intamplat…nu erau furiosi…se rugau foarte mult
impreuna ,gateau si mancau la comun, mancarea fiind impartita in mod egal.
I-am vizitat de doua ori.
La prima vizita i-am intrebat daca au nevoie de ceva sa ne spuna.
Se uitau la noi….si zambind… unul dintre frati ne-a spus :
daca, Domnul va pune pe inima sa ne oferiti ceva, vom primi bucurosi,
dar noi nu va cerem nimic.Ne multumeau intru-na ca-i vizitam.
Am plecat si ne am intors cu 20 de saci de orez.
Atunci i-am vazut cu lacrimi in ochi nu atat pentru orez ci ca Domnul le ascultase
rugaciunile : Orezul  li se terminase.
Ne au spus ca asteptau raspuns de la Domnul si ca ei erau hotarati sa nu ceara.

Acum nu mai stiu cine pe cine incuraja…

Deoarece noi ajunsesem aici, in ciuda faptului ca in satul vecin prin
care tocmai am trecut, se spunea ca liderul teroristilor,a celor care ii persecuta
pe crestini a fost ucis,in acea noapte, nu se stie de cine.
Tot satul era in alerta si erau foarte speriati.Trebuia sa ne intalnim cu cativa
sa le dam orez pentru 40 de familii, dar nu au mai avut curaj sa vina…
Pastorul care era cu noi, se temea pentru viata noastra sfatuindu ne sa
parasim cat mai urgent districtul. Alt pastor care stia ca suntem acolo,
a sunat spunandu ne acelasi lucru.
Dar Domnul ne a intarit, si asa am ajuns sa ducem orezul la cei de aici,
raspunzandu-le asfel la rugaciuni,marindu-le credinta.Sa nu mai vorbim de a noastra.

Asa s-a intamplat si cu copii de la orfelinat….Domnul avea se pare
alt plan ,asa ca nu am simtit nici un indemn din partea Lui de a parasi locul,
urmandu-ne drumul.

Si toata slava sa fie a Lui,deoarece 52 de copii orfani, postise si se
rugase Domnului. Nu mai aveau decat 1 kg de orez si nimic altceva.

Acum Domnul le-a trimis orez, ulei ,faina,cartofi, bomboane si sapun.
Cantau si multumeau Domnului.
Iar noi.. in inimile noastre, ne-am aruncat cu fata la pamant inaintea
maretiei Lui, a Tatalui nostru…a celui ce ne cunoaste nevoile inainte
de ale cunoaste noi, pregatind totul din timp.
Toata Slava si Gloria I se cuvin Lui.

Astfel, in aceasta calatorie am trait o frantura din “vremurile din urma”.
Am vazut teama, prigonirea celor credinciosi,pedepsire lor, foametea
restrictiile la care sunt supusi…(daca ies din camp ,nimeni nu mai raspunde de ei)
iar ei traiesc acolo prin credinta.Am vazut si simtit cum Domnul ii tine cu mana
puternica pe Ai Lui si nu-i uita in necaz,chiar daca nu-i fereste de el.
Fie ca Domnul sa ne intareasca pentru ce va fi sa vina.

Acum as vrea sa fac un apel bisericii lui Cristos,
pentru ai ajuta pe acesti frati si surori impreuna cu copii lor.

Nevoile urgente pe care le-am vazut acolo  sunt:

Rugaciuni de mijlocire

1 .  Biblii    ( Le au fost arse)
2 . Orez
3 . Sapun , Lenjerie de corp, pt femei si copii.
(nu au nici o sursa de a primi bani pt aceste lucruri.)

Problema aceasta o au cei care stau in campusurile mici de
(100 , 50 , 30 familii)Sunt foarte multe de acest fel.

La cele mari de peste 200 de familii se trimit mai multe ajutoare.
Cele mici sunt insa imprastiate prin jungla si nu prea se ajunge la ele.
In 2 zile am mers cam 800 km cu o masina prin munti.

As vrea sa va dau cateva preturi la aceste produse pt a avea o idee.

1  Biblie   este intre       -          2.50 $ – 3 $  (in limba oria) au nevoie cam de 100 buc.
1 sac orez 50 kg  este intre     18.75 $ -  26 $        ( 0.36 $ – 0.52 $ ) per kg
1 sapun  0.25 $

In data de 28 aprilie vom pleca din nou in Orissa.
Pana atunci il rugam pe Domnul sa ne faca rost de fonduri pt a le duce in special
Biblii si orez si altor campusuri.

Acum, as vrea sa va intreb daca credeti ca noi ca biserica am putea sa-i ajutam cu ceva
pe aceste familii care sunt in nevoi.
Orez ar trebui sa distribuim si la alte campusuri mici.
Totul ramane la aprecierea dumneavoastra.

As vrea sa subliniez ca toate aceste lucruri au fost si sunt in Numele Domnului nostru Isus Cristos,cu EL, prin EL ,si pentru EL.

A LUI SA FIE SLAVA SI GLORIA IN VECI DE VECI !

In Filipine m-a surprins caldura oamenilor, veselia lor, saracia celor mai multi, contrastul dintre opulenta si saracie, traficul si zgomotul infernal, viatlitatea si explozia miscarii evanghelice si potentialul rol pe care acest rol i-l poate juca in misiunea mondiala.

Insa un lucru m-a socat mai mult decit orice: o practica veche de sute de ani in Saptamina Pastelui, mai précis in Vinerea Mare cind zeci de oameni de-alungul insulelor Filipine re-insceneaza suferinta si crucificarea Lui Isus pe propria lor piele.

In general sunt trei categorii de oameni care se supun aceste auto-flagelari. Prima categorie este compusa din oameni extrem de religiosi si piosi care doresc sa participe in patimile lui Isus intr-un mod dramatic printr-o suferinta crunta si violenta. A doua categorie este formata din oameni a caror constiinta este penetrata de vinovatie profunda. Pentru a-si ispasi vinovatia acesti oameni recurg la un act incredibil, voluntar de crucificare. Spre exemplu, politisti corupti pentru a fi absolviti de vina lor, pentru a-si mentine pozitia se crucifica pentru a demonstra profunda lor penitenta. A treia categorie este formata din masochisti care doresc sa demonstreze rezistenta lor in fata suferintei, oameni pentru care propria durere este o doza de placere bizara. O monstra de hedonism macabru.

Aceste crucificarii nu sunt regizate, puse in scena pentru deliciul morbid al turistilor si multimilor care participa in fiecare an. Ele implica ducerea crucii de lemn, bataie cu bice extrem de eficiente pina cind spatele devine un lac de singe, apoi strapungerea miinilor si picioarele cu piroane de 15 cm. Urmeaza apoi ridicarea crucii si un timp indelungat de suferinta pe cruce.

Nu pot sa lipseasca nici calai. Citiva indivizi imbracati in uniforma de soldati romani sunt experti in minuirea si manipularea biciului care brazdeaza repetat spatele persoanei dornice de rastignire. Exista intotdeauna calai.

Toate aceste experiente violente au loc in prezenta zeci de mii de spectatori si turisti care se delecteaza gasind divertisment si placere in suferinta altora Aceste imagini sunt realitati anuale in Filipine, insa aceste sentimente care i-I fac pe oameni sa recurga la astfel de suplicii fizice au un caracter universal iesind la suprafata in mod constant in relatie cu Crucea. Crucea lui Christos este evenimentul, simbolul cel mai socant, cel mai dramatic, cel mai neinteles din istorie. Este intersectia care imparte umanitatea in intelepti si nebuni, mintuiti si pierduti.

Aceste atitudini le descoperim in jurul nostru fara manifestarea lor printr-o rastignire fizica.

Religiosul considera ca trebuie sa faca ceva, sa aduca o contributie personala la procesul mintuirii. Faptele personale, religiozitatea noastra, regulile si codurile noastre de conduita devin atit de importante incit Crucea Lui isi pierde proeminenta, iar crucile noastre (faptele noastre) devin din ce in ce mai vizibile.

Vinovatul crede corect ca exista un prêt pentru orice pacat, pentru orice faradelege. Este biblic isi spune vinovatul: “plata pacatului este moartea”. De aceea, el/ea vrea sa expieze pacatul personal prin propria suferinta. Prin urmare, puterea Crucii lui Christos este anihilata de crucile suferintei noastre. “Asta-I crucea mea” devine o lozinca a celor care cred ca prin incercarile si durerile vietii platesc polita asigurarii lor eterne.

Hedonistul are tendinta de a se juca cu simbolurile sacre, de a lua lucrurile serioase in gluma, de a gasi placere personala chiar si in circumstantele cele mai dramatice. Acestia sunt oameni care prin viata lor, prin actiunile si atitudinile lor batjocoresc Crucea lui Christos.

Calaul nu lipseste niciodata. El este gata pentru a cauza suferinta,erijindu-se in instrumentul unei justitii “divine”. El doreste sa administreze dreptatea. El stie care este plata pacatului si cu singe rece vrea sa o aplice celor care o “merita’. Pentru el Crucea lui Christos este doar instrumentul pedepsirii pacatului uman, nu si intersectia harului divin.

Cinicul este si el acolo, spectator omnipresent la suferintele altora. De pe margine observa, se minuneaza, judeca, ride de suferinta celuilalt. Gaseste satisfactie si divertisment in crucile celorlati.

Acum cind sarbatorim iarasi sarbatoarea Pastelui, iar Crucea lui Isus se ridica din nou vizibila deasupra golgotei indiferentei umane, trebuie sa reafirmam din nou urmatoarele adevaruri biblice:

Crucea lui Christos este Unica. Este un eveniment irepetabil. Orice alta incercare umana de rastignire este un exerticiu in derizoriu. Crucea Lui este Completa. Puterea ei este suficienta pentru toate nevoile noastre. Vinovatia noastra este rezolvata prin Crucea lui Christos, ea fiind singurul instrument de expiere a pacatelor umane. In final, Crucea lui Christos este Indispensabila. Nu exista mintuire si iertare si viata abundenta si eternitate fara Crucea Lui. El a suferit pentru noi, odata pentru totdeauna.

Asa de multi oameni se concentreaza pe crucile lor. Eu am ales sa vin la Crucea Lui. Nu vrei sa alegi si tu?

Salutari dinTokyo!

Dupa cum stiti multi dintre voi, in perioada 2-9 Februarie sunt plecat intr-o calatorie misionara in Filipine impreuna cu un grup de Americani si de la Philadelphia cu Daniel Amariei.
Am plecat luni dimineata si dupa 13 ore de zbor am ajuns in Tokyo unde facem o escala de 3 ore. A fost o calatorie extrem de lunga si desigur obositoare. Ne asteapta inca 5 ore de zbor spre Manila.
Tara Soarelui Rasare din aeroport nu pare stralucita…
Pe zborul de la Chicago la Tokyo mi-am propus sa-mi indeplinesc o dorinta pe care am avut-o de ceva timp: sa citesc lejer o carte de fictiune, o nuvela (roman). In tinerete am citit mii de nuvele, insa in ultimii ani am citit aproape in exclusivitate doar carti de specialitate, teologice si asa mai departe. Carti pe care a trebuit sa le citesc pentru formare, informare, pregatire si devotiune.
Am ales un roman recent publicat in engleza si care a devenit foarte popular: “The Shack: Where Tragedy Confronts Eternity” de Wm. Paul Young. Am citit-o pe nerasuflate incit nici nu stiu cum au trecut 13 ore. Mai am citeva pagini. Va recomand cartea celor care doriti sa cititi o carte de fictiune cu tema crestina. Multi critici o compara cu The Progress of the Pilgrim by Bunyan.

Va multumesc tuturor pentru support su rugaciunile necontenite.

Cu apreciere pe curind,
florin

DAY 1: FEBRUARY 4, 2009

9:00 – 9:30 General Session
9:45 – 10:45 Workshop 1

1. FOCUS Seminar 1: Find Christ-Evangelism of Children-Lance Colkmire
2. Setting Up A Dynamic Youth Ministry-Kip Potter
3. Recognizing Gifts and Callings in Ministry-Randall Holdman

11:00 – 12:00 Workshop 2

1. FOCUS Seminar 2: Obey Christ-Discipleship of Children-John Harris
2. Building a Team for Ministry-Florin Cimpean
3. Developing Leaders in Your Youth Group-Trey Thompson/Everett Fraley

12:00 -1:30 Lunch

1:30 – 2:30 Workshop 3
1. FOCUS Seminar 3: Fellowship-Helping Children Find Their Place in the Church-Lance Colkmire
2. Shepherding and Nurture in Ministry-Florin Cimpean
3. Leading Youth to Worship-Kip Potter

2:45 –3:45 Workshop

1. FOCUS Seminar 4: Uplift Christ-Leading Children in Worship-Jonathan Simmons
2. Building a Youth Group-Panel: Everett Fraley/Trey Thompson
3. Creativity in Ministry-Randall Holdman

DAY 2: FEBRUARY 5, 2009

9:45 – 10:45 Workshop 1

1. FOCUS Seminar 5: Serve Others-Involving Children in Ministry-Lance Colkmire
2. Getting Your Youth Involved in Ministry-John Harris, Trey Thompson
3. Ministry in a Cross Cultural Setting–Florin Cimpean

11:00 – 12:00 Workshop 2

1. Setting Up A Dynamic Purpose-Driven Children’s Ministry-Jonathan Simmons
2. Let’s Have Fun, Games and Drama!–Kip Potter
3. Jesus Fed the Multitudes-the Ministry of Administration-Randall Holdman

12:00 – 1:30 Lunch

1:30 – 2:30 Workshop 3

1. Teaching Like Jesus-Tony Lane
2. Keeping Your Youth After High School-Trey Thompson/Everett Fraley
3. Praying with Children-Lance Colkmire

2:45 – 3:45 Workshop

1. Object Lessons, Puppets, Clowns and Characters-Lance Colkmire, Jonathan Simmons, Kip Potter
2. How To Organize Your Week-Randall Holdman
3. Raising and Developing Pentecostal Children and Teens-John Harris

4:00 – 4:30 General Session/Commissioning

CONFERENCE SCHEDULE, SATURDAY, FEBRUARY 7

Church of God, Dasmariñas

8:00am – 9:00am Registration (c/o MMR Representatives)

9:00am – 9:30am Praise and Worship ( c/o Church of God – Dasmariñas)

9:30am – 9:45am Welcome Remarks ( c/o Ptr. Anthony Velasco)

General Session

9:45 am – 10:45am Finding Christ-Evangelism of Children – Lance Colkmire, Kip Potter

10:45 am – 11:00am Break

11:00 am – 12:00nn Recognizing Gifts and Callings in the Ministry – Randall Holdman, John Harris

12:00 nn – 1:30pm LUNCH

Break-Out Sessions 1

1:30 pm – 2:30 pm

1. Setting Up A Dynamic Youth Ministry – Kip Potter

2. Creativity in Ministry – Randall Holdman

3. Getting Your Youth Involved in Ministry – John Harris, Trey Thompson

4. Teaching Like Jesus – Tony Lane

5. Objects Lessons, Puppets, Clowns and Characters

– Lance Colkmire, Jonathan Simmons, Kip Potter

6. Shepherding and Nurture in Ministry – Florin Cimpean

2:30 pm – 2:45 pm TIME-OUT

Break-Out Sessions 2

2:45 pm – 3:45 pm 1. Let’s Have Fun, Games and Drama! – Kip Potter

2. Setting Up A Dynamic Purpose- Driven Children’s Ministry – Jonathan Simmons

3. Keeping Your Youth After High School –Trey Thompson/Everett Fraley

4. Leading Youth to Worship – Kip Potter

5. Serve Others–Involving Children in Ministry – Lance Colkmire

6. Jesus Fed the Multitudes – The Ministry of Administration – Randall Holdman

4:00 pm– 4:30 pm General Session

Florin was born in Romania and grew up as a 4th generation Pentecostal. His father and 2 of his brothers are also COG pastors. Florin is hapily married to Michelle and they have two beautiful kids, Anthony 6 and Abigail 5. He graduated from the Seminary in Bucharest and pursued a Master of Divinity at COG Teological Seminary in Cleveland, TN. Upon graduation he was accepted in the PHD program at Vanderbilt University where he also taught different New Testament courses.

His pastoral experience includes tenures in Romania and USA. While in Nashville, Florin and Michelle founded and pastored Bethel Romanian Church of God. In 2001, at 31, Florin was elected Senior Pastor of Philadelphia Romanian Church of God in Chicago, one of the largest Romanian churches in USA. He also founded Ekklesia Bible College where he teaches and serves as Academic Director.
Currently Florin serves as Chairman of the Church of God Romanian Territorial Board.
Florin and his family are passionate for God, his people and world missions